Una dintre referirile pe care le gasim in Biblie in legatura cu copilaria lui Iisus este vizita acestuia la varsta de doisprezece ani la Templul din Ierusalim unde ni se spune ca a petrecut trei zile discutand cu preotii templului.
Era un vechi obicei in intreaga imparatie a iudeilor ca ei sa isi aduca copiii la Ierusalim, la Templu, daca acestia implinisera deja doisprezece ani, pentru a fi examinati de catre batranii farisei si de catre invatati despre tot ce isi insusisera pana la aceasta varsta, in special cu privire la invatatura despre Dumnezeu si despre profeti.
Pentru aceasta examinare trebuia sa fie achitata o anumita taxa, iar cei care raspundeau corect la acele intrebari, contra unei alte mici taxe puteau obtine un certificate de capacitate. Copiii care se dovedeau exceptionali in toate privintele puteau fi primiti apoi si in scolile Templului, avand astfel perspective de a deveni candva slujitori ai Templului. Daca parintii puteau intr-un anume fel dovedi ca ei si copiii lor proveneau din semintia lui Levi, atunci primirea in scolile Templului se facea fara dificultati. Dar daca nu puteau dovedi acest lucru, atunci primirea se facea mai greu, ei trebuind in mod formal sa-si plateasca cu o anumita suma de bani admiterea in semintia Levi si totodata sa aduca Templului o jertfa insemnata.
Examinarea dura putin. Erau puse cateva intrebari principale care erau folosite aproape intotdeauna si pe care orice iudeu le invata si le stia pe de rost cu mult timp inainte. Raspunsurile la intrebari erau bine cunoscute, iar copiii le invatau de la parinti, astfel ca nici nu apuca examinatorul sa-si termine bine intrebarea, ca examinatul era deja gata cu raspunsul. In asemenea situatii mai mult de zece intrebari nu primea niciun examinat, astfel incat examinarea dura cateva minute.
Uneori se petrecea ca unii baieti de foarte mare spirit, inzestrare si talent sa puna la randul lor intrebari examinatorilor si sa ceara felurite explicatii despre un anumit aspect care fusese revelat in scrierile inspirate ale profetilor. Dar acest gen de initiative nu erau deloc pe placul examinatorilor, cel mai adesea baiatul respectiv fiind mustrat pentru indrazneala lui. Acest gen de comportament se datora faptului ca doar foarte putini dintre slujitorii templului aveau cunostinte profunde legate de Scripturi, iar acest gen de intrebari ii puneau in dificultate scotand la iveala ignoranta lor. Daca un asemenea baiat exceptional ca pregatire si inteligenta nu se lasa intimidat si insista cu hotarare asupra a ceea ce isi propusese si dorea sa cunoasca, atunci mai mult pentru a salva aparentele fata de popor decat de dragul adevarului, el trebuia sa astepte pana seara pentru a afla ulterior raspunsul la asemenea intrebari critice, si abia atunci era din nou chemat si audiat. Baiatul repeta atunci din nou intrebarile, iar unul dintre batranii sau invatatii aflati de fata si care se simtea cat de cat capabil ii dadea de obicei un raspuns cat mai abscons si foarte incalcit, din care nici baiatul si nici poporul care asista si el la examinare nu intelegea nimic, iar in felul acesta se adancea convingerea ca Spiritul lui Dumnezeu este ceva cu totul inaccesibil.
La aceasta examinare a fost adus si Iisus, iar El a pus urmatoarea intrebare: „Tot ceea ce exista in marea si bogata lume a lui Dumnezeu este luminat in timpul zilei de cea mai clara lumina solara si chiar si noaptea nu este niciodata asa de intuneric, incat sa nu vezi nimic; de ce oare trebuie ca tocmai aceasta importanta invatatura, care in esenta are menirea de a arata oamenilor cat mai clar si cat mai limpede calea cea dreapta spre adevarata tamaduire si mantuire, ajunge sa le fie data acestora intr-un mod atat de greoi si incalcit, incat aproape ca nu mai este cu putinta sa o inteleaga niciun suflet?” Aceasta intrebare i-a pus in dificultate pe batranii invatati, dar in acelasi timp poporul care era de fata a fost foarte incantat de aceasta intrebare dandu-i copilului Iisus dreptate, si tocmai pentru ca acesta din urma sa poata discuta pe indelete cu batranii invatati ai Templului un israelit foarte bogat din Bretania (tatal, pe atunci in viata, al lui Lazar, Martha si Maria) a depus o danie mare in cutia milelor. Trei zile a durat discutia dintre Iisus si invatatii Templului. Problema ridicata de Iisus era luata din Isaia, cap.7, versetele 14, 15 si 16: „Domnul Dumnezeu insusi va va da un semn: priviti si veti vedea ca o fecioara va fi insarcinata si in final ea va naste un prunc pe care il va numi Emanuel. El va manca lapte si miere, pana cand va ajunge sa stie sa respinga raul si sa aleaga numai binele. Dar luati aminte caci mai inainte ca baiatul sa invete sa respinga raul si sa aleaga numai binele, tara, pentru care va temeti, va fi parasita de doi regi ai sai”.
Acest articol este extras din cartea Taina dezvaluita a celor trei zile care au fost petrecute de Iisus la Templu scrisa de Jakob Lorber si aparuta la Editura Deceneu.