„Tot ce este nou se dezvaluie dintr-un secret„. Acest citat al lui Gioacchino da Fiore poate servi drept moto si pentru opera de o viata a lui Jakob Lorber, care a dezvaluit adevaruri ale credintei si ale intelegerii (cunoasterii) care erau pierdute sau ascunse. Intregii omeniri i-a ramas ascunsa pana astazi insemnatatea acelui scrib al lui Dumnezeu, despre care multe enciclopedii nu relateaza nimic, iar altele mentioneaza doar cateva randuri.
Jakob Lorber s-a nascut pe 22 iulie 1800, ca fiu al unei familii de tarani din Kanischa-Jahring langa Marburg, Stiria de Sud. A invatat la scoala din Marburg si, inca din perioada studiului, s-a dovedit un organist talentat in cadrul bisericii catolice. Si-a continuat studiile pentru a deveni profesor, la Graz, capitala Stiriei, insa mai tarziu a decis sa se dedice in totalitate muzicii. Lorber a devenit profesor de muzica si, prin intermediul unor concerte, si-a creat in Graz reputatia de exceptional violonist. Foarte bun prieten cu compozitorul Anselm Huttenbrenner, i-a intalnit in calatoriile sale la Viena pe Schubert, Beethoven si Paganini.
La 40 de ani i-a fost oferit postul de capelmaistru la Triest, insa viata lui avea sa ia un cu totul alt curs. Pe data de 15 martie 1840, dupa ce si-a facut rugaciunea de dimineata, a simtit in piept, din inima sa, o voce care ii spunea limpede: „Ia-ti pana si scrie!” Lorber a ascultat aceasta chemare misterioasa, a pus mana pe pana si a inceput sa scrie cuvant cu cuvant ce i se dicta dinlauntrul lui. A fost introducerea operei Casa Domnului (Istoria straveche a omenirii). Primele fraze erau:
„Asa vorbeste acum Domnul DUMNEZEU pentru fiecare; si aceasta este perfect adevarat, exact si clar; cine vrea cu ardoare sa vorbeasca cu Mine, acela sa vina la Mine si Eu ii voi sadi raspunsul Meu in inima sa. Dar numai cei curati si cu inima plina de smerenie vor auzi vocea Mea…”
Dupa aceasta intamplare, care l-a cutremurat profund, Lorber a refuzat postul care i se propusese si a servit chemarii vocii interioare timp de 24 de ani. Pe 24 august 1864, Jakob Lorber si-a luat ramas bun de la aceasta lume. Le-a lasat prietenilor sai credinciosi o valoroasa mostenire, opera vietii sale in multe manuscrise, din care deseori cu mari impotriviri in decursul deceniilor urmatoare, tot mai multe au ajuns la tipar.
Lorber percepea vocea din interiorul sau ca fiind al lui Iisus Christos. I s-a spus in repetate randuri ca darul oferit lui este un atribut natural al tuturor oamenilor, pe care l-au ingropat insa in patima lor pentru lume. Drumul anevoios de formare a unor mijlocitori daruiti pentru vocea din interior se strecoara in epoca noastra printre nenumarate tentatii si amagiri. Ne aflam in focul celor mai tari incercari ale tuturor vremurilor, cand cuvintele Evangheliei: Trebuie sa fiti toti invatati de Dumnezeu. Cel pe care Tatal nu-l atrage, nu va ajunge la Fiu! sunt mai valabile ca niciodata. Aceasta inseamna ca cine nu simte vie in el iubirea Tatalui, scanteia de dumnezeire, acela nu va atinge nici adevarata teozofie, intelepciunea din Dumnezeu, pe care Fiul, Cuvantul dezvaluit, o reprezinta.
Omenirea zilelor noastre nu mai vrea sa creada orbeste, ci tanjeste dupa o revelatie mai adanca a invataturilor spirituale decat cele oferite pana acum. Insasi multitudinea de descoperiri stiintifice il indeamna pe om tot mai mult sa intrebe „de ce” si „care este sensul din spatele lucrurilor”. Astfel ca, este gresit sa urmarim sa delimitam religia de stiinta, in loc sa le unim intr-o sinteza; acesta va fi rolul epocii viitoare. Si trebuie sa ne aplecam cu recunostinta si consideratie in fata providentei ceresti, care inca la finele epocii trecute ne-a daruit dotarile necesare, prin intermediul unui om.
Astfel, opera noii marturisiri va contribui tot mai mult la punerea fortelor sufletesti si rationale in slujba unei umanitati superioare. Mereu si mereu, se vor destepta oameni in care fagaduiala adevaratului cuvant din interior va prinde contur. Desigur ca marturii dumnezeiesti de dimensiunea si profunzimea celor percepute de Lorber sunt un dar de mantuire deosebit, care vor fi un indrumar pentru oamenii de buna credinta in zilele judecatilor care vor urma. Insa dincolo de acestea, cuvantul lui Dumnezeu ramane adevar vesnic si ii va conduce pe oameni tot mai aproape de menirea lor: sa devina fiii lui Dumnezeu, care vor realiza Imparatia lui Dumnezeu si pe Pamant.
La capatul acestui drum, poate ar mai fi de spus ca se afla inca ascunsa profetia lui da Fiore in biserica spiritului, in Noua Biserica asteptata de Swedenborg si, mai ales, in Noul Ierusalim profetit de Lorber, care va cobori din ceruri pe pamant. Atunci cuvantul Domnului isi va gasi implinirea, asa cum spune Marea Evanghelie:
,,La cel care crede in Mine, face dupa voia Mea si Ma iubeste pe Mine mai mult decat orice, iar pe aproapele sau ca pe sine insusi, voi veni Eu Insumi si Ma voi revela lui. Dar pe mai departe, va fi astfel incat, in cele din urma, un om care cu adevarat este insetat de Mine, adica de adevarul vesnic, va fi invatat de Mine.
Omenirea se afla inca departe de aceasta ultima implinire. Insa, pentru fiecare cautator al adevarului, invatatura de lumina si viata a lui Iisus, asa cum este in profetia noii marturisiri , ofera un sprijin important in viata, daca stie cum sa-l foloseasca. Aceasta pentru ca, intr-o camaruta inchiriata din Graz, a fost creata o opera dumnezeiasca de o marime monumentala, care va reprezenta baza noii epoci spirituale ce se apropie. Abia atunci, opera lui Jakob Lorber isi va arata forta si va fi recunoscuta de intreaga omenire, pregatita sa fie coplesita de forta schimbatoare a Sfantului Duh.