Cautarea lui Dumnezeu este esenta oricarui demers spiritual autentic. Iar misterul teofaniei este greu de exprimat in cuvinte. Aceste aspecte inefabile ale vietii spirituale au fost transmise lui Jakob Lorber prin vocea interioara.
Cunoasterea lui Dumnezeu nu se face cu ratiunea obisnuita, ci cu inima, asa cum o exprima discipolul Ioan, unui om aflat in cautarea luminii:
„Trebuie mai intai sa-L cunosti pe Dumnezeu, iar atunci vei primi pe deasupra si o judecata sanatoasa. Dar nu trebuie sa ramai la nivelul ratiunii. Odata ce ai inteles un lucru, trebuie sa-l faci sa patrunda cat mai curand in inima ta, adica in viata ta, si astfel sa-l insufletesti prin punerea in fapta, iar atunci vei fi pe calea cea buna! La fel cum actioneaza Dumnezeu in intreaga manifestare exterioara, tot astfel, prin soarele Gratiei Sale, lucreaza El si in inima omului.”
M.E.I., vol. 5, cap.178, 6 si 8
Dar ce este acest Dumnezeu? Iisus spune:
„Puterea creatoare care le-a infatisat pe toate trebuie sa fie unitara si cu constiinta de sine, pentru ca se afla la originea tuturor lucrurilor. Vom numi aceasta forta Dumnezeu si vom intreba in continuare: Unde este acest Dumnezeu si cum arata? Cum creaza lucrurile, cum face El ca spirit pur, sa scoata la vedere materia bruta din El Insusi? Iata, atunci cand un om incepe sa puna astfel de intrebari, acela se afla deja pe o cale mai buna. Va oferi fiintelor de orice fel o atentie mai mare si le va cerceta in existenta lor dumnezeiasca. Cu cat va cerceta mai mult, cu atat mai mult va descoperi din intelepciunea si ordinea dumnezeiasca. In scurt timp, va simti in inima lui un freamat de iubire pentru Dumnezeu si aceasta iubire va deveni tot mai mare, caci Dumnezeu trebuie sa fie cuprins in sine de cea mai mareata iubire, atata vreme cat se bucura atat de mult sa creeze, atat de minunat, o cantitate incomensurabila de obiecte si fiinte”.
M.E.I., vol. 6, cap.87, 8-11
De multe ori ne intrebam care este calea catre Dumnezeu, iar raspunsul pe care il gasim prin intermediul scrierilor lui Jakob Lorber este revelator:
„Din veci nu exista decat un Dumnezeu adevarat, iar acest Dumnezeu vrea sa fie cautat, gasit, recunoscut de noi, oamenii, si sa fie slavit prin stricta respectare a poruncilor Lui, pe care ni le-a dat spre binele nostru. Si, pentru ca exista un singur Dumnezeu, pe care un om care cauta profund Il poate descoperi prin operele Sale, omul trebuie sa-L caute plin de dorinta si de iubire pe acest Dumnezeu, insa nu de astazi pana maine, precum copiii prostuti, ci, pe zi ce trece, cu mai multa ardoare si sarguinta si cu un dor care creste in iubirea pentru el. Dumnezeu se va lasa gasit de un asemenea cautator, ca si de mine si de multi alti oameni”.
M.E.I., vol. 10, cap.78, 9-11
Credinta este o cerinta esentiala in cautarea spirituala. Astfel Iisus spune:
„Prima cerinta pentru orice om este sa-L inteleaga pe Dumnezeu cat mai deplin cu putinta. Cel care nu-L intelege corect pe Dumnezeu nu poate niciodata sa creada pe deplin in El si nici nu-L poate iubi mai presus de orice. Astfel nu va putea sa devina niciodata, pe deplin, o parte a spiritului lui Dumnezeu. Pentru ca, dintr-o intelegere incorecta a lui Dumnezeu, la un anumit moment, datorita vointei libere a omului, apar tot felul de greseli care se inmultesc precum o hidra cu o mie de capete, care fac din oameni niste slujitori ai idolilor si le blocheaza poarta spre iubirea adevarata, vesnica”.
M.E.I., vol. 6, cap.228, 18 si 19
Cautarea lui Dumnezeu trebuie sa fie facuta cu daruire si perseverenta:
„Faptul ca Dumnezeu nu se lasa gasit repede si usor, asa cum ar fi vrut multi, arata ca Dumnezeu are un motiv foarte intelept: daca oamenii ar gasi cu efort minim ceea ce cauta, atunci in curand, ceea ce au gasit nu ar mai avea nicio valoare pentru ei, iar ei nu si-ar mai da silinta sa continue sa caute si sa cerceteze; ar incepe sa trandaveasca, iar comoara spirituala gasita de ei atat de repede si de usor le-ar fi inca de mai putin folos decat daca ar trebui sa continue cu atentie cautarea! De aceea marile revelatii se intampla rar, pentru ca oamenii, infricosati de noaptea lor sufleteasca, sa puna ei insisi mana sa lucreze si sa caute cu tot zelul Adevarul vesnic si pe Mine”.
M.E.I., vol. 9, cap.19, 8
Principala indatorire a omului ramane iubirea de Dumnezeu:
„Dupa cum vezi, premisa iubirii noastre de Dumnezeu este cunoasterea propriu-zisa a Acestuia. De aceea, principala noastra indatorire este aceea de a-L recunoaste si de a-L iubi mai presus de orice. Aceasta iubire devine astfel viata eterna”.
C.D., vol. 2, cap.215, 11-12
Prin aceasta legatura in inima cu Dumnezeu, omul dobandeste un alt fel de putere, o putere data lui de catre Insusi Dumnezeu. In aceasta directie Iisus spune:
„Cine crede in Mine si Ma iubeste si respecta astfel porunca Mea usoara, porunca iubirii pure, acela este cel care Ma recunoaste ca Tata in lumina inimii sale! La acela Eu Insumi voi veni oricand si Ma voi revela lui, iar el va fi invatat si calauzit de Mine. Eu voi da vointei sale puterea ca, daca va fi cu adevarat nevoie, toate elementele sa i se supuna!”.
M.E.I., vol. 3, cap.225, 8
In cautarea lui Dumnezeu ne intalnim cu totii la un moment dat si nu exista bariere. Iisus spune:
„Lasati-i sa vina la Mine pe toti cei impovarati de intuneric, Eu ii voi insufleti. Celor care vor sa vina la Mine, sa li se deschida usa si Il vor gasi in Mine pe Cel pe care Il cauta in zadar de multa vreme si pe care nu-L pot gasi cu intreaga lor intelepciune lumeasca. Unde sunt Eu, e loc pentru oricine Ma iubeste si Ma cauta!”.
M.E.I., vol. 10, cap.88, 6
Acest articol este extras din cartea Noile revelatii scrisa de Jakob Lorber si aparuta la Editura Deceneu.